Mdea … fuck ppl … nu pe toti … pe majoritatea. Nu, nu e inca un post frustrat: zomg … *ei *sunt vinovati pt problemele mele. Nu e un fuck ppl zis in ura sau manie. E un fuck ppl zis cu calm si ratiune … ma rog … cat poate fi la mine.
Sa dau si motive … asa ar fi logic nu … mda … da’ le stie toata lumea. Mai are rost sa le enumar ?
Hai sa dau unele indirecte sa zic. Nu vreau sa fac nimic din ce nu vreau ca sa ma placa audienta generala, nu vreau sa ma cenzurez. Nu ma intereseaza sa am “fani”, nu vreau aprobarea nimanui si nu am vrut-o niciodata. Si … daca ma gandesc mai bine e bine ca a fost asa … daca adun plusurile cu minusurile. Ba din contra incepe din ce in ce mai putin imi pese. Da’ de ce as face-o … de ce sa fac ceea ce altii considera a fi normal.
Oamenii se conformeaza standardelor altora pentru ca le e frica sa gandeasca pentru ei. Sau pur si simplu nu sunt capabili. Din partea mea n-aveti decat sa va traiti viata mai previzibila ca o “comedie romantica” hollywoodiana. Daca faptul ca majoritatea cretinilor te aproba in ceea ce faci nu inseamna ca asta e “calea”. Nici intr-un caz nu iti va aduce “fericirea”. Ce dreacu o mai fi si aia. Traieste-ti viata in frica fraiere. Mi-e mila de tine.
Multi nu isi vor pune niciodata problema asta. Nu cred insa ca atat multi pe cat ar crede astia care daca au citit o poezie de Bacovia se cred intelectuali iar restul muritorilor gandaci ce nu merita sa respire acelasi aer cu semi-zeii. Vad asta pe marea majoritate a blogurilor. Patesc si eu … e inevitabil. Chestii/oameni te enerveaza la un moment dat. Da de aici pana la “ura de clasa” e totusi un pas care nu ar trebui trecut. Generalizarile nu functioneaza in totdeauna desi si eu sunt un mare fan al generalizarilor si ma ghidez destul de mult dupa ele.
Mergi cu autobuzu te enerveaza stiu eu ce pensionar sau stiu eu ce nespalat. Din motive legitime. Nu zici nimic, stai cu castile in urechi, ajungi acasa scrii un post suparat si gata problem solved. Problem solved ? Oare. Da’ mai exact ce ai rezolvat. In afara sa iti calmezi, momentan, nervii. In fine … eu nu stiu ce ar trebui sa faci … da nici sa iti faci nervi de fiecare data nu cred ca te ajuta cu ceva.
Exemplu asta cu transportu in comun e cel mai bun. Nu am vazut blog, si ma refer la cele cat de cat decente sau citibile, care sa nu aiba post pe subiect. Chiar ii ziceam lu tzapu zilele astea ca ar trebui sa merg mai des cu tramvaiu sa am subiecte.
Majoritatea oamenilor zic eu se confrunta cu problema asta la un moment dat. Nu stiu cati insa aleg “calea cea dreapta”. Nu ca as sti eu care e. Da nu cred ca frustrarea, depresia, si comportamentele “anti-sociale” adolescentine clasice sunt raspunsul. Desi poate trebuie trecute prin ele. Da’ trebuie si trecute de ele. In fine.
Un gen de raspuns e ca la un moment dat nu iti mai pasa de nimeni. De nimeni adica nu mai asculta de nimeni chiar si cei de care ar trebui. Ca nici nu poti sa traiesti de capu tau, nu ai dreptate tot timpu, nu toata lumea iti vrea raul. De genul asta de oameni imi pare cel mai rau. Ca ii vezi ca ar putea fi altfel ar putea fi mai impacati cu ei insisi. Si cand a fost cazu am incercat sa ii ajut (instinctu meu de maica tereza venit din aroganta si egoism bla bla … mai am posturi pe tema). Da’ pe ei e cel mai greu. Si de cele mai multe ori esuezi si nu reusesti decat sa te enervezi si pe tine si pe ei eventual chiar sa ii indepartezi de tine. E un risc pe care mi l-am asumat, nu a iesit bine tot timpu, da’ pe viitor tot asa o sa fac … M-am impacat cu gandu pana la urma.