fuck … fuuuck … silent strike – blue whispers … rar, rar o melodie poate sa imi schimbe starea asa usor si atat de radical. Asta e una din ele … de prima data cand am auzit-o. Poate din cauza ca o asociez cu o perioada/traire/amintire/sentiment (e o combinatie ciudata intre toate astea, din care nu poti sa extragi un element ca fiind dominant … i-as spune o stare … n-as putea sa o limitez definind-o doar ca o amintire pt ca nu e o amintire propriu-zisa … sunt mai multe contopite) mi se pare atat de buna. Poate din cauza ca e atat de buna o asociez cu acea stare. Ma invart in jurul cozii :).
In fine … e bine insa ca pot sa ma bucur de starea asta … in sfarsit … incepusem sa cred ca nu se mai poate si o sa raman numai cu cacaturile. De o vreme vad ca nu e chiar asa. Cat mai am de crescut si de invatat !! 
Se poate sa iti fie dor de ceva ce nu a existat … ce nu s-a intamplat ? … inca.
Primavara asta incepe sa ma enerveze. Spuneti-i astenie, spuneti-i cum pula mea vreti, cert e ca ma enerveaza. Am o stare cam de cacat si vad ca nu mai ies din ea. Poate “de cacat” nu defineste foarte bine. E asa sub suprafata … se manifesta mai mult sau mai putin in fiecare zi da’ aia e starea mea de baza momentan. E acolo tot timpu asteptand o scuza, un imbold, un motiv sa iasa la suprafata. Si il gaseste destul de usor.