_-`´ Visul unei nopți pe bară `´-_

continuare de aici

Tot ce facem e sa perpetuam sistemul. Si sistemul e unu inchis. Era un termen in termodinamica parca … nu imi vine in minte. Adiabatic, asa … desi parca mai era unu, un concept mai bun. In fine. Pe scurt un sistem care nu face schimb de enegie cu exteriorul, nu primeste si nu pierde. Abstractizand un pic termenul, se poate aplica la orice. Ideea e ca orice actiune a ta exista si are efecte numa in interiorul sistemului. Si orice actiune nu poate exista decat folosind instrumentele si respectand regulile acestui sistem. Sistemul poate insemna multe lucruri. Universul in sine e un sistem. Regulile care trebuie respectate fiind regulile fizicii. Un alt univers poate avea (si are) alta fizica, alte reguli si nu poate influenta in nici un fel universul nostru … bine … astea is chestii prea speculative. Un alt univers ar putea afecta universul asta da’ numai folosind fizica universului asta. O schimbare de coordonate sa zicem. Desi e o asociere cam de cacat.
Un alt sistem de asta e viata noastra practic. Cum spuneam … te nasti, faci scoala apoi te angajezi undeva … faci ceva … oriunde ai fi, orice ai face esti o piesa din sistem nu esti in afara lui. Poate doar daca ai pleca sa traiesti in jungla undeva complet izolat de restul lumii. Ai iesi din sistemul asta si ai intra in altul mai simplu, poate mai usor de inteles … dar la fel de fals.
Ironia e ca sistemul traieste numai ca sa se mentina, exista doar pentu a se perpetua, nu are un scop in sine decat prezervarea. Ca si viata, practic. Din punct de vedere biologic adica. Cum se defineste viata? Un organism, o chestie care se poate inmulti, perpetua. O bacterie exista doar pentru a crea alta bacterie. Un om exista pentru a crea altul. Si atat. Si e si normal. Nici nu se putea altfel. Noi existam acum pentru ca primele entitati, primii compusi chimci care au “invatat” sa se inmulteasca singuri (nedepinzand de factori externi (ma rog … mai mult sau mai putin)) au continuat sa faca asta. Evoluand in acelasi timp. Dar scopul nu e evolutia, scopul vietii e viata insasi.
Scopul sistemului e de a exista.

continuare de aici

Incep iar sa cred, si din ce in ce mai tare, ca omu e predestinat sa nu afle nici un raspuns. Oricum nimeni altcineva nu poate sa iti dea unul. Oricat de greu iti pare de crezut (sau nu) esti singur … tot timpul. Singur tre sa treci prin toate. Toate intrebarile te vizeaza doar pe tine si toate raspunsurile tre sa le gasesti tu. Doar ca nici singur nu ai sa afli vreodata raspunsul … doar raspunsuri intermediare … mai urci un etaj pentru a afla ca acolo te asteapta alte scari. Rinse and repeat … (mi-e dor de blogu lu fantoma :)) btw) … E trist totusi ca e asa … da’ poate nu e asa … poate is iar io nebun. Cand spui si crezi doua lucruri contradictorii la doua momente diferite care dintre ele e adevarat. Nici unul ? Ala pe care il sustii acum … Amadoua. As zice ca amandoua … si cam asa e … nu exista nimic absolut in Universul asta. Absolut nimic. (v-ati prins ca ma contrazic? e o chestie de logica elementara aici, nu poti sa afirmi in mod absolut ca nu exista nimic absolut … dar faptul ca nu poti sa afirmi asta nu dovedeste faptul ca nu exista nimic absolut … atunci totul e relativ? … aceeasi chestie … atunci aproape totul e relativ si ceva poate e absolut) Ha … infinitul … uite o chestie care e si absoluta si relativa in acelasi timp :D. Infinitul e … infinit … nu i se poate atribui o dimensiune fixa deci e relativ dar in acelsi timp e invariabil deci absolut. Ce filozofie ce grupa mica fac io aici … da’ daca esti tu mai destept, te rog … dovedeste-o … daca gasesti vre-un motiv sa o faci. De la ce pula mea am plecat … ceva ca esti singur, life sucks bla bla. Cred ca asta e o forma de iluminare totusi. Pentru ca viata e de cacat … daca nu realizezi asta nu inseamna ca nu e. Tot ce facem, tot ce putem face, e sa incercam sa ne facem ca nu vedem asta sa ne tinem mintea si timpul ocupate, cu varii nivele de succes, cu tot felul de cacaturi la fel de irelevante. Munca, scoala, bautura, socializare, jocuri … bla, bla, bla. Toate cacaturile cotidiene. Ne ingropam in cacaturi, ne tinem ocupati, ne distragem atentia pentru ca nu suntem pregatiti si n-am putea face fata faptului ca totul e irelevant. Din orice punct de vedere ai privi.

Dreacu … partea de cacat e ca alta posibilitate nici nu vad … si nici motiv pentru a alege asta. Stiu ca tot reciclez idei pe care le-am mai scris intr-o forma sau alta. Da’ daca astea le am astea le pun. Nu ma pasioneaza nici politica, nu ma frustreaza ungurii, nu prea ma streseza prostia altora … in general ma cam doare in pula de chestiile pe care ii preocupa pe majoritatea. Din diferite motive … nu are rost sa le enumar. Si da chiar ma cred mai bun ca restul. Intrebari care poate ar merita sa fie puse ar fi ce pula mea cautam noi aici si ce trebuie sa facem (nu ca intrebarile astea ar fi cine stie ce revelatii … nu sunt singurul care si le pune e clar … da’ poate, vazand ca nu aflam nici un raspuns si ca nu facem parca nici un progres, renuntam prea usor sa ni le mai punem)… ca parca majoritatea lucrurilor obisnuite mi se par mult prea lipsite de insemnatate. Pentru ce pula mea ne credem superiori animalelor (e o tema recurenta la mine :D) daca si noi avem aceeasi rutina traim dupa aceleasi legi … what’s the point of it all … poate nu e nici un point. Da parca n-as crede asta inca. Totusi … chiar suntem aici ca sa facem scoala, sa muncim, sa intemeiem o familie, sa ne inmultim si sa murim? Mi se pare cam putin … mult prea putin …

fuck … fuuuck … silent strike – blue whispers … rar, rar o melodie poate sa imi schimbe starea asa usor si atat de radical. Asta e una din ele … de prima data cand am auzit-o. Poate din cauza ca o asociez cu o perioada/traire/amintire/sentiment (e o combinatie ciudata intre toate astea, din care nu poti sa extragi un element ca fiind dominant … i-as spune o stare … n-as putea sa o limitez definind-o doar ca o amintire pt ca nu e o amintire propriu-zisa … sunt mai multe contopite) mi se pare atat de buna. Poate din cauza ca e atat de buna o asociez cu acea stare. Ma invart in jurul cozii :).
In fine … e bine insa ca pot sa ma bucur de starea asta … in sfarsit … incepusem sa cred ca nu se mai poate si o sa raman numai cu cacaturile. De o vreme vad ca nu e chiar asa. Cat mai am de crescut si de invatat !!

Se poate sa iti fie dor de ceva ce nu a existat … ce nu s-a intamplat ? … inca.

Primavara asta incepe sa ma enerveze. Spuneti-i astenie, spuneti-i cum pula mea vreti, cert e ca ma enerveaza. Am o stare cam de cacat si vad ca nu mai ies din ea. Poate “de cacat” nu defineste foarte bine. E asa sub suprafata … se manifesta mai mult sau mai putin in fiecare zi da’ aia e starea mea de baza momentan. E acolo tot timpu asteptand o scuza, un imbold, un motiv sa iasa la suprafata. Si il gaseste destul de usor.

…
You were always one of those
Blessed with lucky sevens

Ciudat cum unele lucruri (situatii, ganduri uatever) sunt vechi de cand ever, toata lumea le are/le simte/le trece prin ele si totusi sunt unice pentru fiecare. We all grow up de exemplu, si experientele tuturor, desi oarecum similare daca abstractizam un pic, sunt totusi destul de diferite (n-am de unde sa stiu cum ar fi sa nu am parinti de ex.) insa au aceeasi finalitate. Si anume: tu … eu … ei … noi. Treci prin niste chestii, inveti, te maturizezi si rezulti tu. Nu ca s-ar opri vreodata chestia asta cu maturizatu. Da’ parca intre 12 – 19,20 de ani se duce greul. Cum ar veni adolescenta oare ?? Si da … ce clisee rasuflate spun si eu aici. Asa e … da’ nu le face mai putin valabile.
Incerc sa ma axez pe un subiect … si, surprinzator imi reuseste.
Daca ar fi sa o dau mistic/karmic/filozofico-zen sau uat have you as zice ca nimeni nu primeste ce nu poate duce. Poate suna ipocrit, chiar jignitor unui orfan, unui copil care e crescut impreuna cu alti 5 frati din alocatii, unui copil violat sistematic de tata (ms. veritasaga :|) stiu eu … pot sa continui asa cat vreau … viata e plina de cacat, si noi majoritatea nu vedem nici 5% … si nici pe asta nu-l putem suporta. Chiar si asa as zice ca am dreptate. Nu spun ca e corect, viata clar nu e, si nici nu m-as hazarda sa zic ca e bine … din motivele enumerate mai sus. Si totusi cu cat treci prin mai multe rahaturi cu atat esti mai puternic, nu ? (that wich doesn’t kill me … stiti voi) , mai pregatit. Mai pregatit pentru ce o sa intrebi. Dreacu ? … pentru viata … pentru a reusi in viata. Bun si atunci ce inseamna sa reusesti in viata … Dreacu ? … din nou … e o chestie destul de abstracta si foarte relativa. Insa orice tel ai avea il vei atinge mai usor … fie el bani, putere, impacare de sine, evolutie spirituala bla bla … ce vrea fiecare. Mai greu e cand nu ai un tel … un scop … dar cand ai trecut prin destule cacaturi nu iti prea mai permiti sa o freci aiurea nici sa o arzi “filozofand” pe blog de exemplu. Nu dau nume :D.
Cum spuneam, we all grow up. Unii mai au mai mult, altii mai putin :). Nu stiu daca poate spune cineva s-a oprit din maturizat. Da’ mai e si partea cu maturizatu prea repede. Pentru ca e o chestie ciudata aici. Poti sa te maturizezi rapid lovindu-te de cacaturi pe care nu esti pregatit si nu ar trebui sa le infrunti asa repede. Nu prea iti mai arde de copilarii cand te trezesti fara tata (care oricum era de forma), fara casa si cu o mama care tre sa se descurce cum poate ca sa va creasca, sa va puna mancare in farfurie, sa va treaca prin scoala si facultate … dintr-un salariu penibil de mizer. Te adaptezi, treci peste … iti ascunzi sentimentele bla bla si te comporti ca un adult. Doar ca tu inauntru esti tot un copil … si copilu ala o sa iasa la iveala ori de cate ori o sa aiba ocazia … chiar si la varste cand poate nu ar mai trebui (acu stau cu capu intr-o parte si cu un zambet melancolico-cretin pe bot … asta ca ca intelegeti mai bine “:)” ala). Da’ poate ca e mai bine asa … sa lasi copilu sa faca ce vrea … mai degraba mai tarziu decat deloc. Pentru ca tu nu te-ai maturizat in mod natural. Mintea ta nu e coapta cum trebuie. Acu na … toti avem cacaturile noastre, cine pula mea e normal sau sanatos mental 100%… doar aia mai limitati poate :D. Oricum poate (sigur?) in cazu asta ai nevoie de cineva sa te inteleaga … numa sa intelegi si tu asta si de ce face niste chestii pe care le face. Poate partea din urma e mai grea pentru tine de inteles … din pacate.
In fine.
Ideea de baza ar fi ca toti crestem, toti trecem prin cacaturi (mai mult sau mai putin) pentru ca la sfarsit sa iesim … adulti … oameni. Parca totusi … unii (nimeni) nu merita unele lucruri. Stiind ca durerea copilului tau sa il faca mai puternic ai accepta-o ? Poate asta e diferenta dintre om si Dumnezeu …

Hai ca am aberat destul. Postu asta e cu dedicatie pentru stie ea cine chiar daca in cea mai mare parte nu e vorba (neaparat) de ea da’ de la ea o fost inspiratia.

and we find ourselves in the same old mess