_-`´ Visul unei nopți pe bară `´-_

Darcu și-a vârât coada și-a rămas ca ursu ⊡ Convins de propria inutilitate, de inutilitatea întrebărilor, continuă să existe și să se întrebe

graf bacau poze candva anu asta bla bla titlu etc care mai e treaba hai romania

Surse de incerede din lumea subterana a graffiticienilor ne confirma ceea ce suspectam deja si anume aparent la un moment dat situat intr-un interval de 1 saptmana pana la 1 luna s-a manifestat o manifestare/un eveniment legat sau in legatura cu arta graffiti/lumea hip-hop/cultura urbana avand ca locatie (fosta?) Scoala nr. 2 din Bacau. Ca de obicei reporterii nostri au fost acolo si v-au adus si cele mai insignificante detalii pentru a va tine la curent cu tot ce e de ultima ora in aceasta comunitate si ultimile tendinte in arta scrierii numelui intr-o forma obufscata si totusi estetica ca o exprimare artistica a libertatii spiritului uman.














Cam putine sincer si cam aceeasi oameni de care stiu de. Multpreatalentatul Jrec reprezentadu-ne minunatul municipiu … nu pentru mult timp sper poate pleaca dreacu la o facultate preferabil in Bucuresti sau oricum cat mai departe poate mai scapa vreun bloc, semn de circulatie neinfrumusetat de semnaturile lui (si da’ le stiu pe toate 3). Un lucru e de admirat la Jrec. Nu e foarte original (cuvantul foarte fiind pus de politete) dar e consecvent si determinat. Ce daca are 3 taguri diferite. Ce daca are acelasi (nici nu pot sa ii zic) bomb J.R. cu aceleasi culori in vreo 4 locuri diferite. Repetitia e mama invataturii.
Si lumea din pascani luda, amors (90% sigur ca ei) si goe … cu s.

I am the AWESOMEST!!!

Defineste conceptu de “om” si care e diferenta dintre om si animal. Apoi, adimitand ca ar fi o diferenta, si ca acea diferenta e pozitiva, ce crezi ca te asteapta “dincolo”. Crezi in conceptu asta, romantat ca sa inteleaga tot poporu, de rai. Crezi ca ai sa stai pe norisori cantand la harpa. Crezi ca sa fii fericit pe veci. Defineste-mi fericirea daca tot suntem aici. Dar daca dincolo, si nici macar nu incept cu varianta ca nu exista nimic, te asteapta ceva complet diferit. Dar daca dincolo o sa fim atat de diferiti incat ideea de om si tot ce reprezinta el nu mai inseamna absolut nimic. Spune-mi ce inseamna rabdarea atunci cand nu mai exista timp. Ce inseamna dragostea cand toti sunt perfecti. Spune-mi ce inseamna ambitia cand toti sunt egali. Spune-mi ce inseamna libertatea cand nu ai libertatea de a gresi. Spune-mi ce inseamna bucuria cand nu mai exista motiv de tristete.

Care deci postu asta si-o inceput ilustra viata ca un comentariu la care, socant, nu am primit raspuns. Gigolo-filozofii pulii mele can suck my ballz. Mai spune-mi coae cam cata pizda ai facut rost cu filozofia ta de revista pentru femei? Another one bites the dust?
Aaa … si daca tot m-am apucat. Proaste care se cred culte si se irita la, ceea ce considera ele, “muzica de carter” dar care nu au curajul sa publice un comentariu cat se poate de calm si rational dar la care, evident, nu mai are ce argumente sa mai aduca can also SUCK MY BAAAALLZ.
Asa o sa mi se puna pata intr-o zi si o sa ii fut in gura pe toti cretinii care se cred inteligenti, speciali si superiori de n-o sa mai aiba curaju sa deschida gura fara sa gadeasca fraza 5 minute inainte.

And now in this special, limited time, offer you too can SUCK MAI BOOOOLZZZ!!!!!

Bicez …

And then life gives you even more fucking lemons ...

faIaca scoase Venetian Snares azi un album. Net + furt = love. Omu asta poate sa scoata un album la 6 luni, complet diferit de ultimu dar la fel de genial si o face cu naturaletea si lipsa de dramatsim cu care ne mancam noi fasolea in fiecare zi. Nu ca as manca fasole in fiecare zi. Si totusi el nu produce muzica el o creeaza. Soundtrack-ul gandurilor lui. Proiectia lor in planu muzical. 

O melodie pe ast album e Eurocore MVP oarecum in stilul raggacore&co a lu’ Bong Ra si altii stil pe care el nu prea il “abordeaza” (o fi timid?). Ceva de genu: “Da, bine, hai sa o fac si pe asta sa vad si io ce-i cu genu asta.” Si o face. Si o face bine. Si o face pastrand si unitatea stilului albumului – album cu oare care influente “electro” ca sa zic asa. Categorisirea muzicii electronice e mai mult o arta decat o stiinta :). 

Dar asta e doar introducerea. Facand o paralela, pe ideea “hai sa o fac si pe asta ca ce io is mai prost” am mai avut io posturi. O sa incerc inca unu. Nu vreau sa imi demonstrez mie, eu deja stiu ca pot sa fac orice, nu vreau sa demonstrez altora, nu e nimeni care sa imi conteste abilitatile, nimeni  macar sa observe chiar si lipsa lor si in general imi pasa atat de putin de parerea altora ca nu e “sanatos”. Alteori atat de mult ca e ridicol. 

Dovada clara a unei “puteri superioare”: viata asta are un simt foarte dezoltat si foarte negru de obicei al umorului. Si al ironiei. Cu un ranjet larg ne arunca conditia mizera in fata de fiecare data cand pare ca ne-o uitam. Sau ne obisnuim cu ea. Nu numai ne arata ca suntem doar oameni ci cat de oameni suntem inca. Degeaba te faci sa crezi ca admiri cerul si incerci sa intelegi stelele ca mirosul cacatului in care ne taram iti ajunge la nas ori cat de sus l-am purta. Iti spui ca prea putine lucuri sunt importante pe lume asta. Si poate asa e. Iti spui ca e cum e, e cum ar trebui sa fie si ca nu ar putea sa fie altfel. De frica, de lene … De ce sa infrunti viata? O sa pierzi de fiecare data. Chiar si cand ti se pare ca castigi. Mai bine o ignori. Te inconjori de un spatiu izolator. Muzica, carti, munca, scoala, familie, sex, alcool, sport etc. Si te faci ca nu vezi. Si crezi ca reusesti. Cel mai tradat ar trebui sa te simti cand tu esti cel care te pacaleste. Si se intampla atat de des. Si la fel cum unora le e rusine sa reclame un viol si tie ti-e rusine sa te acuzi cand realizezi ca te-ai pacalit singur. Dar viata are grija sa te scoata din bula. In mod brutal de obicei.

Sunt peste tot. In tramvai, pe trotuare, in fata la magazine. Copii, batrani, tigani, romani, escroci, nenorociti. Poate fac mai multi bani intr-o zi decat faci tu la munca. Poate pleaca cu masina acasa. Poate copilul caruia ii dai banii nu se bucura decat de bataie acasa intr-o zi in care nu isi atinge cota. Nu vrei sa iti fie mila asta ar insemna ca esti slab, usor de manipulat. Nu vrei sa iti fie scarba, nu vrei sa ii urasti, sa ii dispretuiesti, asta ar insemna ca nu esti om. Iti sunt indiferenti. Chiar de le dai bani sau nu. Chiar daca ii injuri sau faci misto de ei. Uiti in secunda urmatoare. Atat de familiari, invizibili si insignifianti ca chioscul de fornetti, ca tramvaiul imputit vara, ca trecerea de pietoni, ca gunoierul pe care il vezi terminand tura cand tu mergi la slujba sau la scoala. Fac parte din peisaj, din decor. Nu sunt oameni sunt concepte. Ceva abstract.  O bucata din puzzleul cotidian.

Noaptea tarziu. “La 17″. Tudoristii stiu. “Dai si mie un ban?”. Eram intr-o stare buna asa ca am vrut sa-l injur. M-am oprit dupa ce am intors oleaca privirea inspre ea. Era o fata. 12, 13 ani. Desi initial parea mai mare. Draguta, frumoasa chiar. Sub stratul de jeg, sub hainele rapciugoase. Diferita de stereotipul cersetorului/aurolac. Nici nu avea tupeul caracterstic. Probabil era la inceput. O privire cam speriata, si totusi cu un fel de incredere. O incredere ciudata, animalica, instinctuala … o incredere de copil. Si o licarire … o licarire … inca. Probabil era la inceput. Nu a durat mai mult de jumatatea de secunda tot. O voce, care am atribuit-o atunci ca “superiorului” ei, bolborosi ceva. Nu mai eram atent. Mi-am cumparat ce aveam de cumparat si am plecat. Mai dimineata a venit iar la terasa unde eram. Ce faceam la terasa la 5, 6 dimineata e o discutie pentru alta data desi nu e greu de intuit. Erau trei. Doua fete si un baiat. Vocea de mai inainte. Liberi profesionisti. Ne ascociati unui “sindicat”, gasca, grupare, mafie, clan. De capul lor. Pe strada. Fetele si-au aranjat parul in termopanul fumuriu. Pareau veseli.

Poate e mai bine decat “acasa”. Unde te bate taicatu … in cel mai bun caz. Unde mananci cand apuci. Unde se traieste din alocatii. Nici “casa de copii nu e acasa”. Zice vorba. Da’ ce sanse au astia? Ce optiuni? Cine ii ajuta? Io nu. Nimeni. Nici nu exista.

Io imi permit sa meditez la nemurirea sufletului chiar daca “intuiesc ca sufletul nu tine de foame corpului” cum spunea cineva. Io imi permit sa fut vremea, bani, oportunitati. Io imi permit sa aleg “calea cea buna”, sa am principii, sa imi pastrez o constiinta curata. Io imi permit sa nu simt nici cea mai mica vina.

Si cireasa de pe tort. Sarea pe rana. Insulta la care nu ai replica pentru ca stii ca e adevarata. Nu as fi observat, nu m-as fi gandit, nu as fi scris, nu mi-ar fi pasat daca nu imi atragea atentia faptul ca era chiar draguta. Si chestia asta nu ma deranjeaza pe cat ar fi “normal”. Nici macar nu ma mira prea tare. Si eu chiar ma consider un om “bun”, peste medie, surprinzandu-ma si pe mine de multe ori. Accentul cazand pe *om. *Dar cand construiesti un carucior, il pui pe un plan inchinat, te astepti sa urce la deal cand ii dai drumul? Cat de naiv sa fii sa crezi altceva.

Si acum sa-mi continui viata in speranta ca si voi o sa faceti la fel.

Sper sa nu fie prea multe greseli de ortografie, exprimare, logica cacat … sigur sunt da mi-e prea somn.

I'm a loser baby. So why don't you kill me

Ce ciudat. Matematica asta. Matematica e mult spus. Cifrele astea. Numere, statistici. Supozitii mai exact. Doar nu am nici o cifra exacta. Dar. Cat de putini oameni cunoastem de-alungu vietii. Interactionam cu. Putini tare raportat la total. Si totusi de aici alegem. Cum sa fii sigur ca ai facut cea mai buna alegere cand sunt atat de putine optiuni. Doar daca faci compromisuri. Aproximari. Treci cu vederea. Eu nu vreau. Eu vreau absolutul. Perfectiunea in care nu cred. Si totusi imi doresc un lucru care nu exista. Oarecum tipic oamenilor. Si chiar daca realizez asta tot nu dau inapoi. Nu e incapatanare nu e idealism … e prostie. Oare cat o sa continui sa fiu prost. O sa trebuiasca sa ma maturizez la un moment dat. Sa accept “realitatea”. Sau cel putin asa s-ar zice. Sa-mi gasesc locul in societate. Ce sa fac daca nu imi place nici unul. O sa inghit in sec si o sa ma asez. Asa ar trebui.

*I’m a loser baby. So why don’t you kill me. *Nu ca-mi plang de mila. Da’ dupa toate standardele … asa e. Ziceam, si poate inca zic, ca toti suntem “unici” … avem ceva special. As vrea sa vad ce ar fi la mine. Nu stiu de ce am o presimtire ca nu e de bine. Asa ca de ce ma mai mir. Nu ca m-as mira. Constat poate … a mia oara. Nu ar trebui sa ma surpinda. Si atunci de ce, inca, ma mai stresez? De prost.

*Daca eram un pic mai prost eram fericit. *Doar ca sunt deja. E doar o chestie de perspectiva. Depinde cum definesti “prost”. Si totusi. … si totusi prefer inca sa fiu prost. Din incapatanare. Din prostie mai degraba. Si totusi … da’ pana cand?

Nu stiu daca vreau as aflu. Sa ma schimb. Nu stiu ce e mai bine. Parti proaste si parti bune is in amandoua variantele. Care is alea bune *bune *si alea rele *rele? *Gandesc prea mult. Aia e problema. Si asta nu e o forma “subtila” de a spune ca is destept. Asta stiu deja. Ideea e ca analizez prea mult. Orice detaliu, orice vorba aruncata, orice gest insignifiant. Nu trec peste nimic.

Aaaa fuck it. Poate ar fi cazu sa infrunt adevarul pe care nu vreau sa il cred. Pana la urma n-as fi primu. Nici ultimu. De murit murim toti. Mai conteaza cum … cu cine? Da’ mai sunt multe nopti pana atunci …

Spune NU drogurilor

Zombie indocrinati, robotei ai sistemului. Nu pot gandi decat dupa algoritmi bine stabiliti, orice reactie fiind preprogamata chiar si, sau, poate, mai ales, alea de “revolta”. Chiar si lupta anti-sistem se integreaza complet in el cu toate caile posibile determinte de inainte, fara rezultate impredictibile. Nu vreau sa sun a conspirationist, ironici si astia heh, da’ lumea asta aparent atat de imprevizibila, functioneaza atat de bine dupa niste reguli atat de simple ca e chiar amuzant.

Conspirationistii incearca sa explice toate cacaturile cu prostii despre evrei, masoni, Bush sau ce pula mea conspiratie o mai fi la moda. De fapt raspunsu e mult mai simplu si nespectaculos. The path of least resistance. Aia cu copacii si padurea. Raspunsul cel mai simplu si evident e cel corect.

Nu conduce nimeni dim umbra. Toate cacaturile se intampla pe pilot automat nu e nimic mai profund. Indobitocirea si pacificarea maselor nu e planul diabolic a unei organizatii secrete e doar rezultatul unui sistem inchis, un cerc vicios. Nimeni nu face ceva cu intentie si totusi rezultatul e tot ala. TVul iti da Mama Natura, crime, violuri, fotbal si divertisment. Tie iti place si ceri mai mult. TVul iti da cretinatati si mai mari. Politicienii de mint frumos, tu ii votezi, ei fura a doua oara te mint si mai tare tu ii votezi iar … ei fura si mai mult.

Nu le aratam sex copiilor, nu injuraturi la tv, nu filme violente si mesaje anti-sociale, nu droguri, alcool si tutun. Copiii nostri trebuie sa traiasca intr-un mediu sigur protejati de tot ce e rau.

Hmmm … frica de violenta. Aparent ceva normal. Fight Club nu zicea degeaba. Omul obisnuit se va feri de confruntare, se va eschiva cum poate. Un sistem de aparare foarte bun care ne-a scos din pesteri. Un simbol al civilatiei.

Pus in fata unei situatii in care omul tre sa lupte pentru viata sa nu va sti ce sa faca va incremeni. Cand va trebui sa ridice vocea pentru a-si lua apararea nu o va face din politete.

Luam pastile ca sa nu ne imbolnavim, traim curati si feriti de pericole. Iar cand ne imbolnavim pana la urma anticorpii nu exista.

Inchisi in bula protectoare suntem mai siguri. Feriti de violenta, feriti de vicii, protejati de nedreptati. Da’ bula asta nu numai ca nu e ermetica ba chiar se sparge de tot cateodata lasandu-ne goi si nepregatiti in fata stihiilor.

*to do: citat inteligent, preferabil in latina *

Ragai si ma scarpin ...

Ragai si ma scarpin, mananc pana mor. Vreau sa vad tate si buci pe televizor.

Pauzele lungi si dese … stiti voi …

N-am umblat prin facultate tot semestru cat am umblat azi. N-am facut ore tot semestru cate am facut saptamana asta. Da’ am rezolvat. Why excel when you can just get by. Sunt verde folosesc minimul de energie necesar supravieturii.

Mi-e somn.

*… zboara masa, zboara mata iti arde casa … *

Daca mai vad cuvantu EMO in vreo stire tembelizoristica, ziar de sters la cur, sau blog retardat (exista altfel?) jur ca ma sinucid io. Sau sinucid pe cineva. De ce pula mea e bagata in seama atata o moda? Stil vestimentar. Ca nu e mai profund de atat. Pentru 99% din emoizi. Copchii prosti exista si cu si fara emo. Stirstii mi se par cea mai scarboasa specie de oameni depasindui chiar pe taximetristi. Sunt total de acord cu genocidul lor. Da’ ajung si la ei. Emo – copii nebagati in seama de parinti cu mult prea multi bani si mult prea putina minte. Asa, si? Nu s-o mai vazut? Cresc frate. Nu e totu pierdut. S-o sinucis o prosta. Asa, si? E prima? E ultima? Intamplator “era” emo. Big fucking deal. Pe bune, daca mai aud un cretin semi-retard (a se citi om normal mergator la facultate, purtator de kenvelo, discutator de politica si fotbal) ca emo in sus si emo in jos il dau cu capu de pereti. Cretinu pulii … unde te trezesti tu sa judeci fara sa ai habar. Nu ca daca ai sti/intelege ceva ai avea vreun drept. Vezi-ti de bunastarea ta ca doar aia ar trebui sa te intereseze. Uitate oleaca in oglinda si vezi ce anume iti da dreptu sa judeci pe oricine altcineva in afara de tine. 
Hai sa radem de emo ca noi suntem culi si ce lozeri e ei. De ce pula mea sa dai legitimitate unei chestii atat de superficiale?

Cat pui la pariu ca o sa fie cretini care o sa creada ca le “iau apararea” emozilor sau chiar ca io as fi.

*Aici merge citatu de la inceput care chiar nu o fost cu intentie da se potriveste. *

Stiristi. Eu sincer nu inteleg pe nimeni care vrea sa dea la jurnalism. Si vad oameni destepti care vor asta. De ce? Ca sa ce? O lume mai buna? Obiectivul nostru: nici o carie? Demascarea mafiei? Power tu za pipal? Cainele de paza al democratiei? Hai da-o’n pula mea cu basme de astea. Grow up.

Stiristii sunt de doua feluri: stiristu clasic care face, la propriu, stirile la tv scotand subiecte din orice cacat sterp, cronicaru de violuri. Scopul lui in viata nu are nici o legatura cu informarea publicului, prezentarea unor fapte sau cacaturi copilaresti de astea ci doar audienta. Nu conteaza ca interpretarile sunt de-a dreptul “creative” sau ca stirile sunt pur si simplu inventate. Nu conteaza ca oricum n-ar fi in stare sa intelega chestia pe care o prezinta chiar daca ar vrea sa fie obiectiv. Noi dam omului ce isi doreste – o movila mare de balega. De cand pula mea stie omu ce e bun pentru el? Democratia asta e o mare porcarie si o mare minciuna. Oamenii is prea prosti ca sa stie ce vor.

Apoi sunt stiristii jurnalisti. Astia din ziare. Pupatori de pula de senator, ministru, primar, “om de afaceri” sau oricare alta atata timp cat ii da bani de tigari. Toti. Fara exceptie.

Exterminati toti. Pe stadioane. Ce bine le zice si Vadim asta … :|.

Aaa. Ar mai fi o categorie printre care si unii dintre asa-zisii bloggeri. Da’ astia is prea penibili ca sa fie bagati in seama. Astia chiar cred ca fac ceva corect si cacat. Pacat ca habar n-au pe ce lume traiesc si ca n-ar fi in stare sa bage mancarea in gura decat daca le arata cineva cum si daca nu le-ar spune cineva ca mancarea … se mananca.De astia mi-e mila.

GT-R

I saw this post seeking for “apprentice bloggers” for this auto blog. Seeing as how I already spend a sizeable portion of my day reading/drooling about/over cars I think I’ll give it a shot and I thought I’d write an actual post about cars, mostly to prove to myself that I could write a proper “serious” post for a change.
Deciding what the subject would be was much easier than you’d expect. If there is one car that everyone’s talking about lately it’s the GT-R the latest incarnation of my favorite car of all time. Well except any Porsche that is. Too much hype isn’t usually a good thing but this car totally deserves it.
I’ll start off with a little history lesson because, as we all know, everybody loves history. The first use of the GT-R moniker was in the 1969 Nissan Skyline and later in the 1972 model but most people (read: car nuts) remember the GT-R R32 introduced in 1989.
Nissan needed Group A racing car so they developed the GT-R. The GT-R went into what was intended to be a limited 5000 vehicles production necessary for racing homologation. However big sales and great reviews convinced Nissan to make an unlimited number of GT-R’s and went on to sell over 40.000 R32’s.
Being that it was initially developed solely for racing you’d expect it to have done well on the track. It did more than well, it crushed all competition years in a row winning 29 races from 29 starts in the JTCC and 50 races from 50 starts in the N1 Super Taikyuto. It got to the point where turbo awd cars were banned in the Australian Touring Car circuit so that the GT-R would not be eligible.
The car was a real revolution when it came out because of its wide use of electronics, in true Japanese fashion. The computers made the GT-R faster than the lighter, more powerful and a lot more expensive Porsche’s and Ferrari’s of it’s day.
Racing dominance along with astounding real world performance earned the GT-R the nickname Godzilla.
In 1995 Nissan launched the R33 model with mostly cosmetic changes and minor mechanical modifications but then again why mess with perfection. In 1999 the R34 was introduced and was produced until 2002.
The GT-R was also a big hit in the tuner circles where it gained legendary status thanks to the incredible RB26DETT engine present, with few modifications, in the R32, R33 and R34 GT-R. The engine was very reliable allowing for big power gains through engine tuning, many teams going over 1000 bhp. What was really incredible though is the fact that the chassis was built capable of handling all that extra power. To this day the GT-R remains a tuning favorite.

The GT-R came back in 2007 ditching the Skyline name but still having a common platform with the R35 Nissan Skyline. It was launched in Japan at the end of 2007 and will be available in the U.S. in June and Europe in late 2008.
Everyone is talking about the new GT-R and the general consensus is that it’s a truly astonishing car. Again Nissan has performed automotive magic since the new GT-R is significantly faster than the 911 Turbo and the Corvette Z06 its main competitors although it’s heavier and less powerful than both, and almost half as cheap as the 911 Turbo roughly $130,000 vs. $70,000. More technology than the Space Shuttle help it do that and the numbers are impressive: 3.3 s 0-100 km/h from a 473 bhp 3.8L V6. Key to having an acceleration that equals that of the Ferrari Enzo in a car that weighs 1740 kg is the 6 speed dual clutch semi-automatic gearbox and also the launch control system. The launch control requires the transmission and the suspension to be set to the “R” setting and stability control to be off. Put one foot on the break one on the gas and the engine shoots up to 4400 rpm then dumps the clutch when you lift the brake and then your body is squashed in the seat. Apart from being faster than its competitors it’s also a lot more practical with more rear seat space than Porsche and a full size boot. While its looks may not be everyone’s taste it has a drag coefficient of only 0.27.
The GT-R demonstrated its abilities recently by setting a 7.29 m time at the Nurburgring in stock tires beating some of the fastest production cars ever built like the $500,000 Porsche Carrera GT.
But Nissan isn’t done yet as there is a rumored V Spec version coming out next year which is lighter and more powerful in the 550-600 bhp area. While the upcoming 638 bhp Corvette ZR1
may prove a challenge to the GT-R it’s doubtful it will beat the V Spec.
The R35 GT-R is truly a legend in the making and it will be interesting to see how will Porsche and other manufacturers will respond. Porsche in particular should be motivated seeing that it lost the crown, perhaps for the first time in history, in the sports-coupe sector, a sector it created with the original 911 decades ago.

fachin-A

crap (asta e un paragraf in sine … si nu ma refer la specia hidro-animalicera ci la cuvantul englezesc cu acelasi nume denumind, intr-o formulare family friendly, termenul romanesc “cacat” termen cu profunde intelesuri filozofico-esoterice care concentreaza in esenta sa insasi sensul vietii)

“cat dureaza sa mori daca iti tai venele” – cauta un distrus… orice unitate infinitzecimala de timp necesara disparitiei unui specimen ca tine de pe fata pamantului e prea mare asadar imi exprim speranta ca dureaza mai mult decat trebuie … fuckin emo … Nu ca as avea ceva cu fucking emo. Heck … as fute multe emoide … toate chiar m-as aventura sa spun. Imi plac cum arata. Pacat ca is asa minore. Zic asta ca sa nu par un ciudat care vrea sa futa minore desi afirmatia e afirmativa in ambele cazuri. Adica sunt ciudat si vreau si sa fut minore … da’ astea sunt lucruri complet separate oricum. Si pacat ca e doar vorba de stil, suprafata, si cam atat. Adica de emoizi zic.
In alta ordine de idei (pentru ca ideile au o ordine si acea ordine e interschimbabila): cat de retardat tre sa fii incat sa fii anti-emo. Cat de distrus sa fii incat sa vii la un “miting” anti-emo. Oare o venit cineva? Io i-as bate pe astia mai intai. Apoi pe emoizi. Ratatilor … macar de v-ar duce capu sa vedeti cat de fututa e lumea poate ati avea motiv sa va sinucideti nu ca te-o certat mata ca ai luat 5 la istorie.
Nu’s ce imi bat capu.
Breakcoreeee \m/ … muzica de futut creieri … ce poate fi mai placut.
Murder … murder’s on your shoulder … kill like today, you cannot kill like tomorow … sau ce pula mea spune ca asa nu face nici un sens.

“Cine pula mea esti tu” – cauta alt individ … buna intrebare. Sa ma anunti cand afli raspunsu.

HA! Mi-aduc aminte, cu amar, de ea de parca ar fi fost chiar ieri (a fost azi de fapt) … EA andargraundista (de fapt nu era chiar anadargraundista … era la granita, “cu influente” asa ca mine asa) … o TU inger anonim si efemer cu scheitshuzi Vans, hanorac de aceeasi culoare ca meu (verde spalacit \m/) si blugi de om (ma rog nu chiar de om … de fata) normal: TE IUBESC!!! … intoarce-te inapoi iar sa-ti vad inca o data din nou chipul gingas de copil inocent bla bla bla bla m-am plictistit … hai sa facem altceva …

As manca … si-as bea ceva … si dupa aia as fu..lgerul mi-acopera ultimul cuvant … da’ cre’ca ma pis mai inainte …

coz all men die

sed he saw my enemy, sed he looked just like me
aim not calling for a second chance, aim screaming at the top of my voice
dont buy the promises coz there are no promises I keep
coz I’ll just make the same mistake again
__________________________________________________

James + Blunt = Ghey

Guess I am ... ah well ... might as well get the whole damn thing over with.

Cacat. Subliniez: CACAT. Cre’ca mi s-o futut castile. Si nu in sensu ca peste o perioada indeterminabila, cel putin de mine, nu sunt atat de la curent cu perioada de gestatie la casti, o sa ma trezesc cu o/niste pereche/i de casti minuscule si adorabile alb/argintii si probabil negru, decat daca nu cumva castile mele sunt hermafrodite, ceea ce nu ar fi atat de suprinzator pe cat pare initial tinand cont ca sunt fabricate iar nu nascute in prima instanta (ce-i drept exista si posibilitatea, pe cat de improbabila, ca aceste casti si, prin analogie, orice pereche de casti ba chiar orice aparat electronic de pe planeta nu este *fabricat *per se (HA! triple pompous-pseudo-intelectual-prick black belt aquired) ci breeded (pula cuvant pe romaneste) in ferme imense de casti, intinse pe o intindere cat vezi cu ochii nu o cuprinzi. Ba chiar as ipoteza ca sunt o combinatie organico-electronica, the word cylon (varianta 2003) comes to mind. Why, as a matter of fact, I do follow Battlestar Galactica (the reenvisioned version (I know they call it *reimagined. *I like reenvisioned better … it has two es one after the other.)) but at the moment I kinda ran out of episodes. Witch may account for this, rather uncharacteristicaly, lately, pointless, post.), caz in care nu ar fi si cu nergru si nu ar curge *curent *de specie inferioara, si neagra, (cum ar fi bandbridge ) prin firisoarele lor gingase de rasa pura panasonic (I shutter at the thought), numa bune pentru hamsteri audiofili. De fapt nu chiar audiofili ca astea is cam entry-level da’ is hamsteri ce pula mea or mai avea si astia gusturi si urechi fine. De fapt s-ar putea sa sa aiba auzul mai dezvoltat ca noi deci (de data asta chiar are ce cauta :D … deci bre … e folosit cum trebe in context … keep up will I am you?), prin extrapolare (analogie am folosit deja), urechi mai fine. Dapoi daca au ajuns si hamsterii sa faca mofturi in privinta calitatii auditive a aparatelor audioreproductive ce urmeaza, vaci nemultumite de aranjarea non-feng-shui a fanului din … cum pula mea le zice la alea de tii vaci in ele? … hmmm … dreacu … din alea-de-tii-vaci-in-ele ?

Asadar, concluzionand (as pune si un deci da’ cre’ca pleonasmu e complet) ca nu s-o futut cu o alta pereche de casti personificate pentru exemplificare in acest caz de o pereche casti debagatinureche bandbridge (mediagalaxy oem rebranding FTW!) pentru ca nu imi imaginez cum s-ar petrece un act copulativ intre castile mele finute (au doar 80% din marimea normala pentru niste urechi sensibile ca a mele) si perechea monstruoso-gigantica de casti carenulebagininurechi care se mai intampla in camera. Sau poate nu vreau sa imi imaginez. I mean how would that even wordk … cum si-ar baga animalul ditamai mufa (sa o numim conventional mufa-tata) de 3.5 in mufa (sa ii zicem mufa-mama pentru consecventionalitate) dragelor mele casti. De fapt nici nu vreau sa stiu. Care am ajuns la concluzia, oarecum stereotipica (stereotipica get it? ca is casti … stereo … funeeah sheet I telz ya), ca sunt de gen feminim, in mare parte datorita culorii alb cu argintiu si marimii mai putin mari.

Cum spuneam, eliminand varianta ca castile s-au angajat intr-un act reproductiv neprotejat (nici nu avea cum sa fie altfel fiind reproductiv. Daca era protejat s-ar fi numit nereproductiv nu?) ramanem cu posibilitatea ca afirmatia, si citez, “Cre’ca mi s-o futut castile” trebuie luata cu sens jargonic (dati-mi un cuvant va rog) si deci interpretata ca “Cred ca mi s-au defectat castile.” Dintre indiciile care m-au adus la aceasta concluzie enumar: – se observa o distorsionare *vizibila *a sunetului in casca stanga la frecvente joase ale sunetului la nivele medii ale volumului. Aceste indicii ma lasa cu doua posibilitati posibile: 1. s-o futut membrana (va scutesc 20 de randuri si va spun de pe acum ca ma refer, din nou, la intelesul de “s-au defectat” cand spun “s-o futut”) si b. s-o desprins un fir pe acolo si se freaca si 3. cine stie ce pula mea are. Dintre acestea cea mai probabila si cea mai grava ar fi prima.

Acum, pentru unii cel putin, 30 de ron nu pare o suma foarte mare dar va asigur ca o familie din africa ar trai o luna cu banii astia. Si in plus de 30 de lei beau 2 zile. Ok nu beau 2 zile … cel mult beau 1 zi mai lunga asa de vreo 30-34 de ore.

Acestea fiind spuse, problema lamurita si greutatea de pe suflet ridicata ma duc sa visez niste vise. Sper … ca parca nu prea mai am in ultimu timp. Am avut impresia azi dimineata ca am avut vreo doua insa am aflat ca, beat fiind boscheti cutrieram, de fapt chiar am sunat/lasat offlineuri diversor persoane pe la 3 si nu erau vise cum credeam initial.

Daca ai citi pana aici fara sa sari vreo 2-3 paragrafe esti mai prost ca mine care am scris toata *chestia *asta. Glumeam … nu esti. Sau cel putin nu din motivul asta.

Get the cool!
Get the cool shoeshine!

I am not alone ... am I ?

Intre mila de sine si iluzii de grandoare. Intre grija sincera(?) de altii si egoism rece, calculat, rational … robotic. Si fara sa cred in nici una. Fara sa stiu care e adevarata, daca e vreo una. Si nici intre. Nici mediu, normal. Nici compromis. Intr-o stare suspendata, oscilanta.

Pana la urma doar eu contez nu? Doar eu pot sa garantez, cu o oarecare certitudine (suporta oare grad de comparatie ? … in fine), ca exist. Restul. Restul e doar pe baza simturilor nu? Lumea. Tot ce “stiu” ca exista. E doar pe baza de incredere. Incredere in simturi. Incredere ca le interpretez cum trebuie. Incredere un mintea mea … in mine. Ca asta sunt nu … eu ? … mintea mea … gandurile mele … ce altceva exista? … ce altceva conteaza? Ar conta chiar daca ar exista ? … Eu nu pot sa stiu ce gandeste altcineva. Nu pot sa stiu daca gandeste. El nu poate sa stie ce gandesc eu. Practic tot ce e … e prin mine. Exista pentru ca vad, aud … gandesc eu. Exercitiu simplu: eu vad culoarea rosie … rosu. Eu stiu cum arata … pentru mine. De unde stiu eu ca oricine altcineva vede rosu ca mine. Poate ce zic eu ca e rosu e pentru el verde. L-ar numi tot rosu ca asta e conventia pentru culoarea respectiva. Un mar ar fi rosu si pentru mine si pentru el si pentru mine chiar daca le-am vedea diferit. Daca e un mar rosu adica :). Nu ai avea cum sa verifici asta. Si o culoare e doar ceva banal. Se poate extrapola pana la cele mai ridicate niveluri. Cum vad eu lumea poate nu o vede nimeni si nu ma refer la cum o interpretez si o inteleg ca aia e clar ca diferit la fiecare, nu are cum sa fie altfel, ci la pur si simplu cum o vad … forme, culori, sunete. Totu trece printr-un convertor (ca-s inginer ce pula mea … sa fac analogii inginericesti) si apoi interpretat intr-un fel sau altul de mine. Bun … da’ pana la urma ce conteaza ? … ce conteaza daca am vedea fiecare diferit lumea ? E chiar posibil sa fie asa si imposibil de verificat. Da’ e relevant? OK toata ideea “sunt unic si diferit” suna foarte bine, toti vrem sa auzim asta … big fucking deal.

Ma intorc. Daca nu pot sti, verifica, ca exista altceva, conteaza acel altceva? Si chiar daca exista … Singuru lucru pe care poti sa te bazezi, singurul om cu care vei fi in fiecare zi esti tu. Bun, rau, prost … asta esti si asta ai sa fii pana mori sau innebunesti … comform definitei noastre a nebuniei … un om care nu mai poate relationa cu mediul inconjurator. Un om inchis cu gandurile sale. Deprivat de simturi si de contact cu exteriorul. Poate e si asta o forma de iluminare.

Si poate ca mori si devii altceva … evoluezi … In ce … ai sa mai fii TU? Ce ne defineste ca oameni? Ce te defineste pe tine ca fiind tu? Ganduri … ideii … sentimente. Explicabile sau nu prin stiinta, evolutie, relgie, ratiune, filozofie … Irelevante toate. Murind nu pierzi tot … Oamenii mi se par extrem de limitati. Foarte, foarte limitati. De sentimente … instincte … limitati. Asadar o forma superioara de inteligenta ar avea foarte putine in comun cu noi. Gelozie, dorinta, determinare, speranta, disperare … toate sunt strans legate de viata noastra ca oameni. Indepartand mediul, sistemul in care se manifesta nu mai exista necesitatea lor. Asadar o fiinta superioara nu o sa fie geloasa … nu o sa urasca. Dar o sa iubeasca? Murind ce mai ramane din noi? Asta in prezumtia ca nu disparem pur si simplu. Sigur … e frumos sa gandesti ca exista ceva superior in noi. Ceva care ne separa de animale. O samanta … divina. Care se pastreaza dupa moarte facand astfel legatura dintre eul de acum si eul de dupa. Dar care e? Ce parte din noi e superioara? Sa fie iubirea … dragostea. Religia asa zice. Asa o fi ? … nu stiu. Parca si asta e cam … limitata … si … omeneasca. Sau poate de fapt fiintele superioare nu sunt atat de … *superioare. *Relgia, noastra, ne spune ca si ingerii au cazut nu. Din mandrie. Iata un sentiment intradevar superior. Mandria. Egoismul. Dragostea de sine. Iar se ajunge la asta. Ingerii sunt fiinte superioare nu. Pai si atunci poate nu e mult de “crescut”. Poate nu suntem atat de diferiti. Atat de inferiori. Ceea ce ar fi trist … Oare doar atat sa putem … asta sa fie limita superioara? Atat de aproape sa fim? Si iata-ne morti … impacati si caiti … gasind pacea si bucuria eterna in rai. Oare? Ce ne-ar impiedica sa pacatuim atunci … sa gresim. Ar exista liberul arbitru nu? Doar nu o sa fim roboti … zombie. Si e clar ca inteligenta superioara, iluminarea nu o sa ne opreasca sa gresim. Tocmai vorbeam de fiinte superioare care au gresit. Ajungem la doua posibilitati. Vom fi doar *ceva *mai superiori. Care nu ar fi mare lucru, sincer … Da’ cred ca asta e varianta mai putin plauzibila. Vom fi poate complet diferiti. Fiinte eterne nu? Timpul … exista ceva mai important ca timpul ? Universul si tot ce suntem noi exista doar raportat la timp. Devenind eterni, neguvernati de timp nu mai conteaza nimic de acu. Ideile mai exista fara timp … sentimente … ganduri. Nu ne putem imagina o lume fara timp. Si atunci, devenind atemporali, ce legatura am mai avea cu eul de acu? Cate lucruri importante pentru noi acum ar mai relevanta?

Si atunci de ce toate astea ??? Din nou intreb … ce dovedim? Ne depasim conditia? Suntem mai mult decat am putea fi, decat ar fi posibil sa fim? Animalul care crede ca nu mai e animal. Robotul care face ceva pentru care nu a fost programat. … (La propozitia asta m-am blocat … vreo 10 sec. Am mai spus eu ca nu prea patesc asta … sa raman fara intrebari. Da’ nu ma tine mult) … Sau poate nu trebuia sa fie programat. Instructiunile de baza sunt de ajuns. Restul se invata. Suntem oare roboti … cu prea multa libertate poate? Libertate esentiala supravietuirii totusi … Si totusi limitati … limitati de software … si de sistem, de setul de legi si reguli care ne guverneaza existenta. Legi mult mai greu de incalcat decat orice lege pe care am creat-o noi. Asta sa fie testul? Sa reusim sa facem acel ceva care ne diferentiaza de ceea ce suntem. De corpul fizic. Ceva special, ceva ce nu ar trebui sa se intample. Foarte frumos … si cu ce scop totusi? Moartea, in orice fel s-ar manifesta inseamna pierderea eului actual. Ai deveni altceva … sau nimic. De ce as vrea sa fiu altfel. Nu sunt multumit de ceea ce sunt … clar. Da’ nici nu regret nimic, desi toate cacaturile intamplate care ma “hartuiesc” in fiecare seara, unele importante de cele mai multe ori banale pe care poate altii le-ar fi uitat in secunda urmatoare, ar contrazice asta. Nu cred ca regret nimic, si nu cred ca as vrea ca orice sa se fi intamplat altfel. Si ar fi destule de schimbat. Dar asta ar insemna ca nu as mai fi ce sunt acum … cine sunt acum. Ori eu nu vreau asta. Sunt bun, mai mult rau poate, dar nu imi garanteaza nimeni ca as fi mai bun daca as fi facut ceva diferit. Nu mi-e frica ca as fi mai rau. Doar ca nu as mai fi eu. Eu ma definesc ca suma gandurilor mele, ganduri care se bazeaza mult pe trecut, pe experiente. De ce sa vreau sa nu mai fie eu? De ce as vrea sa fiu altceva? Chiar altceva mai bun. Superior din orice punct de vedere. Ce folos daca nu as mai fi eu?

Suntem stapanii unui univers, care exista doar pentru noi si il vedem exact cum vrem, constient sau nu. Constient sau nu si totusi in control … asemeni unui vis in care stii ca visezi incerci sa il controlezi si prima impresie ar fi ca reusesti. Sau numa eu am de astea? Totusi nu iese niciodata cum ai vrea. La prima vedere in control, la a doua vedere doar un control iluzoriu. Pentru ca fricile noastre iau controlu si nu primesti ce iti doresti aparent ci ce ti-e frica ca ai putea primi. Dar tocmai prin gandul ca s-ar putea intampla ceva rau il materializezi. Controlat asadar de frici. Dar fricile alea tot ale noastre sunt. Fac parte din noi. Privit la un nivel si mai inalt (al treilea?) tot noi suntem in control … doar ca nu rational. Dreacu …

Si totusi cat insignifianti? Cat de vulnerabili. Unii spun ca lumea, universul in mare nu ar simti lipsa unui singur individ. Mori si cui i-ar pasa. Unui grup restrans de oameni. Care si ei ar uita. Da’ eu zic ca poate universul nu ar mai exista fara mine … cel putin universul cum il vad eu … si e singurul pe care il stiu …

Am atins prea multe idei … si nici una cum trebuie … mda, ceva nou ?

Another fresh, steamy pile from the bullshit oven. Specialitatea casei.

Foarte frumos sa o *arzi *la niveluri ridicate, idei abstracte and all that shit asta pana cand te lovesti, inevitabil, de lucrurile simple din viata cum ar fi faptul ca imi curg mucii de parca am robinet pentru sunt alergic la polen … la iarba of all things. How does that fit in god’s plans exactly ?? … glumesc :). I must “suffer” for my “art”. Si suffer si art in ghilimele …

In fine … idea centrala ca tot ce exista, exista pentru si prin mine … prin gandurile mele. Acelasi monolog monoton (da ce o dau in seara … dimineata asta) … si fara nici un rost si scop poate … as prefera parca un dialog …