Vad ca in ultimu timp devin din ce in ce mai cocky. Nu stiu de ce, poate it’s just my delusional ways, ca nu am pe nimic pe ce sa ma bazez. Eu is var cu Jvartanegar, var vitreg mai indepartat ce-i drept … Is var cu Jvataneger in sensu ca nu-s. Si astia de e cu mine is cam la fel. Decat in unele, rare, cazuri. In schimba ma cam iau de lume. Mai nou chiar si cand nu is beut.
Exemplificare prin exemplu practic:
Eram in mol. True stroy. De fapt ieseam din mol. Cine e de pacilea stie ca acu au mai pus o usa la intrarea/iesirea din mol. Neinteresant. Dau sa ies pa usa … Un paralapepipedic da sa iese si el. Il las din politetea si curtoazia-mi caracteristica pe el primu. Plus faptul ca el nu dadea nici un semn ca s-ar opri, incetini sau cel putin mi-ar observa existenta. Si, cat oi fi eu de A4 in grosime, tot cred ca daca ne bagam amandoi in usa deveneam de-a dreptu bidimesional. Ba chiar, la ce gravitatie avea, numa daca m-as mai fi apropiat mai tare as fi intrat ireversibil pe orbita lui . Privirea lui de chilar ucigas a fost ultimu argument desi nu mai aveam nevoie de convingere in momentul ala. Sooo … il las sa intre. Cu zambetu pe buze – eu. Mind you ca tot procesu asta de gandire a durat cateva fractiuni de secunda. Intra, impinge usa aia de am zis ca o trece prin perete si iese prin partea astlalta si isi continua drumul cu mersul tipic de buldozer. Nici nu putea sa aiba alt mers cu mainile alea cu care nu putea sa scoata ceva de la buzunarul de la pept de ex. ca nu avea cum sa le indoaie atat. In fine … intra, impige usa, pieptu in fata … si eu izbucnesc in ras de-a dreptu, dupa ranjetu de pana atunci, si imi spun in semi-gand(adica am si bolborosit ceva) “nu mai fi asa rau raule ca ma sperii”. Ca sa inchei cu ce am inceput … o sa imi iau bataie .. curand … presimt … mi se falfaie o geana pubiana … asta e semn sigur.
Acesta a fost inca un episod din palpitanta viata a lu eu brought to you by the Heppi Sunshine Cracker Co.
este ca ma fac mai blogger pe zi ce trece 
??