Inca incerc sa imi adun gandurile desi ar zice si s-ar zice ca vad mai clar ca niciodata. De fapt … nu e claritate e un fel de determinare, inversunare pe care nu am mai vazut-o la mine. Si care, din feririce ma tine. E prea devreme sa ma felicit dar … pare ‘de viitor’. Dar claritate nu e, habar nu am, sunt multe chestii in capu meu, mai intense ca inainte si poate cand e unul mai dominant pare real, adevarat … clar, desi nu vreau sa ma repet. Sper totusi ca nu e asta si pare ca nu ar fi. Sau nu numai asta.
Cel mai ciudat e ca noua mea perspectiva, putere, noul eu (desi is tot ala doar ca esenta se manifesta, exteriorizeaza altfel) nu vine din nimic concret. Iar din ce ar putea veni (din cauza coincidentei temorale) pare prea putin semnificativ cat sa aiba rezultatul asta. Sau poate subestimez eu. In orice caz e bine. Nu sunt total acolo, dar sunt semne clare. Sunt tot eu, dar sunt mult mai liber. Cred ca asta e cuvantul. E o libertate data de putere desi nu as folosi termenu asta ca poate are conotatii pe nu vreau sa mi le asociez. In fine. Ceea ce e evident, si nu ar trebui sa mire pe nimeni cu atat mai putin pe mine, e ca puterea asta vine doar din mine, cu ajutorul catalizatorilor externi desigur, dar aia doar au accelerat processul, au scos la suprafata ce era deja acolo, chiar si numai in potential.
Am o noua teorie a puterii. Clasa 10-a ce sa mai … uatever. Acu o vreme spuneam ca puterea se hraneste din altii ca vine numa luand de la altii. E adevarat oarecum dar poate m-am grabit sa interpretez un fenomen real dandu-i o explicatie gresita. Exista desigur un schimb intre oameni, unii primesc si altii cedeaza, de obicei fara voia lor. Dar nu asta e mecanismul principal prin care se genereaza putere. De fapt, ea exista tot timpu acolo. Suna hippie/gay si nu asta e intentia mea.
Acum cred in catalizatori. Adica, puterea exista ca potential in om. Mai multa in unii mai putina in altii cel mai probabil. Nu cred ca toti au acelasi potential, ar fi bizar de fapt tinand cont ca nu suntem egali in nimic altceva. In fine, dar puterea aia tre sa se materializeze. Ori procesul asta depinde destul de mult de factori externi. Tot din interior vine totul insa e ajutat sau inhibat de ce e in jur. Aici apar catalizatorii astia cum i-am numit io.
In decursul firesc puterea ar avea o perioada de timp (mare) in care ea s-ar materializa ar devein din potential ceva concret de care individul s-ar putea folosi si o va face in mod natural. Cu ajutorul catalizatorilor insa procesul asta se poate accelera seminficativ atat de mult incat sa para ca tocmai acesti catalizatori ar fi sursa energiei si nu doar un mijloc de a usura descatusarea ei. Asta nu ii face mai putin importanti insa trebuie vazuti cum sunt ei de fapt. Dar, toate astea nici nu prea conteaza de fapt. Pentru ca nu procedeul prin care ai acces la puterea interna conteaza ci faptul ca reusesti sau nu.