Motive sunt multe, mult prea multe pentru a spera sa le poti invinge vreodata.”Evil never truly dies,” oricat de infrant pare. Un citat pe care am sa il atribui lui Lord of the Rings, dar e doar din capul meu. Poate fi aplicat situatiei de fata insa.
Nu te poti invinge singur. Oricate victorii ai sa obtii, tuul pe care vrei sa-l distrugi va fi tot timpul acolo, in tine, gata sa te doboare la primul semn de slabiciune. Si vei fi slab, cu cat mai slab cu cat te vei crede mai puternic.
In clipa in care ai sa declari victoria, sau chiar in care ai sa indraznesti sa iti tragi sufletul. In clipa in care nu ai sa mai lupti la fel de viguros, crezand ca ai castigat. Atunci te vei lovi cel mai tare. Atunci raul din tine, in toate sensurile, va prinde forte nebanuite si te va lovi cu o ura cum nu iti imaginai posibila. Pentru ca nimeni nu ne poate uri cum ne uram singuri si nimeni nu ne poate lovi cum ne lovim singuri.
Ai sa cazi, ai sa ajungi iar in namol, inecandu-te in rahatul peste care abia incepusei sa crezi ca te ridicasei. Si ai sa stai acolo, zbatandu-te, incercand sa te prinzi de ceva, dar nu ai sa gasesti nimic solid de care sa te agati. Te zbati improscand cu rahat, o sa iti intre in nari, in ochi si in urechi si ai sa ii simti gustul. Dar nu ai sa te afunzi, nu ai sa te ineci. Ai sa te zbati indiferent de vrei sau nu pana cand nu ai sa o mai faci.
Eterna suferinta, angoasa balegoasa. Infinita, efemera deziluzie cum ca viata noastra ar avea vreo insemnatate si ca frustarile noastre au vreo importanta, vreo amploare. Ne place sa ne credem relevanti, ca existam pentru un motiv sau ca macar cineva observa existenta noastra.
Chinul nostru sisific, lupta cu destinul nemilos, cu oamenii fara suflet. Sunt doar povesti de adormit copii pe care ni le spunem in loc de rugaciune in fiecare seara, doar, doar om putea inchide ochii pentru inca o noapte.
Zbuciumul nostru autosuficient nu e cu nimic mai dramatic ca zbuciumul unei muste prizoniera intr-un borcan. Si nici intr-un caz mai valoros.
Dar tare ne mai place sa ne dam importanta. Sa ne dam semnificatie. E singurul lucru de care avem nevoie si oricine ne gadila orgoliul, oricine ne da ce ne dorim mai mult, cu orice pret, devine prietenul nostru cel mai bun. Atat de bun ca suntem in stare de orice sa nu il pierdem. Nevoia de importanta, mai puternica ca orice drog, nu exista abis destul de adanc si jegos. Ne prostituam grotesc pentru inca o doza din ce in ce mai putin eficienta. Iar dealerii nostri se vor bucura.
….
Mi s-a spus ca am murit, in ziua cand m-am nascut. Am vrut doar sa respir, da ei mi-au spus ca e mult… Am sa daram tot ce au cladit.
Cum poti crede in ei, cand ei te doboara. Crede in ei, si vei scapa…